Lhasa Apso

Lhasa Apso este una dintre cele mai vechi rase de câini de companie, fiind crescută de călugării tibetani în mănăstirile acestora timp de secole. Istoria rasei este strâns legată de cea a Terrierului Tibetan însă, în timp ce Terrierul Tibetan era utilizat ca animal de lucru, Lhasa Apso, de talie mai mică, avea rol de câine de companie și de pază pentru mănăstiri și temple. Se presupune că exemplarele mai mici de Terrier Tibetan au fost oferite călugărilor și au constituit baza noii rase, deși această ipoteză nu este confirmată.

Călugării tibetani acordau o mare importanță acestor câini, considerându-i reîncarnări ale lamelor sfinte. Deținerea lor de către străini era interzisă, iar exemplarele nu erau vândute sau cumpărate, ci oferite exclusiv ca daruri. Primirea unui astfel de câine era considerată o mare onoare, fiind asociată cu norocul și prosperitatea.

Rasa a devenit cunoscută în afara Tibetului abia la începutul secolului al XX-lea, iar recunoașterea sa oficială în Regatul Unit a avut loc mult mai târziu.

Rasa Lhasa Apso se dezvoltă corespunzător prin dresaj și exerciții regulate. Îngrijirea zilnică este obligatorie. Chiar și atunci când blana este tunsă scurt, periajul zilnic este necesar, deoarece chiar și un păr mai scurt se poate încâlci ușor. Rasa se potrivește în locuințe cu copii mai mari sau responsabili, sau în familii fără copii. Lhasa Apso are rol de companion și paznic și nu tolerează perioade lungi de singurătate.

Lhasa Apso adult are nevoie de cel puțin o jumătate de oră de exerciții zilnice, jocuri, stimulare mentală și interacțiune cu proprietarul. Are multă energie, dar se simte la fel de bine stând acasă și jucându-se, cât și mergând kilometri întregi la plimbare. Este mulțumit cu mai multe plimbări scurte pe zi și este cel mai fericit atunci când poate însoți proprietarul peste tot.

Deși monahii tibetani le asigurau tot ce aveau nevoie, Lhasa Apso a dus inițial o viață foarte restrânsă, ceea ce a dus la dezvoltarea unui câine de companie capabil să se adapteze la spațiile limitate ale locuințelor urbane. Astfel, rasa poate trăi în locuințe mici, cu condiția să aibă acces în exterior pentru nevoi fiziologice și plimbări.

Totuși, Lhasa Apso se poate bucura și de viața la țară, iar unele exemplare încearcă chiar să vâneze rozătoare, deși cu succes limitat.

Câinii de talie mică au un metabolism rapid, ceea ce înseamnă că ard energie într-un ritm ridicat, deși stomacul mic îi obligă să mănânce puțin și des. Hrana pentru rase mici este special formulată cu niveluri adecvate de nutrienți și cu granule mai mici, potrivite pentru gura lor, ceea ce încurajează mestecarea și îmbunătățește digestia.

Cererea de îngrijire a blănii este considerabilă pentru Lhasa Apso. Părul superior este lung, dens și ușor aspru la atingere. Părul de sub strat este mai scurt și mai moale și trebuie periat regulat pentru a preveni încâlcirea. Dacă blana devine dificil de întreținut, poate fi tunsă scurt; un frizer profesionist sau crescătorul poate oferi recomandări despre modul corect de realizare a tunsorii.

Mulți câini din rasa Lhasa Apso pot fi dresați la un nivel avansat, însă acest lucru necesită răbdare și consecvență, precum și capacitatea de a-i motiva astfel încât dresajul să fie plăcut altfel, câinele poate manifesta interes scăzut. Trebuie să fie învățați să vină la chemare și să meargă corect în ham și lesă.

Lhasa Apso poate fi un companion excelent pentru familie, deoarece se înțelege cu copiii și cu alte animale. Totuși, este o rasă sensibilă, care poate fi foarte deranjată de zgomot și agitație, astfel că se potrivește cel mai bine în familii cu copii mai mari și responsabili.

Deși multe rase sunt considerate potrivite pentru copii, atât câinii, cât și copiii trebuie învățați să interacționeze respectuos și să fie în siguranță împreună. Chiar și așa, câinii nu trebuie lăsați nesupravegheați cu copii mici.