Istorie și origini
Țara de origine: Franța
Basset Hound-ul își are rădăcinile în Franța, unde era folosit pentru a vâna iepuri de câmp și mistreți. Numele său, 'basset', derivă din limba franceză și înseamnă 'scurt' sau 'jos', referindu-se la picioarele sale scurte.
Apariția acestei rase este oarecum accidentală, fiind rezultatul unor mutații genetice (o formă de nanism numită acondroplazie) care au dus la apariția unor câini cu picioare scurte în cadrul raselor tradiționale de vânătoare cu mirosul. De altfel, termenul francez „basset" provine de la „bas", însemnând „jos" sau „scund".
În loc să fie respinși, acești câini s-au dovedit extrem de utili pentru vânătorii care urmăreau vânatul pe jos. Iată de ce au devenit atât de apreciați:
- talia joasă le permitea să se strecoare prin vegetația deasă și prin tufișuri, pe urma vânatului mic;
- ritmul lor lent permitea vânătorilor să țină pasul ușor, fără cai;
- erau ideali pe terenul accidentat, unde caii nu puteau pătrunde;
- au devenit foarte populari după Revoluția Franceză, când mulți oameni nu-și mai puteau permite cai și vânau pe jos.
În 1866, Basset Hound-ul a fost adus în Anglia, unde a fost încrucișat cu Bloodhound-ul, rezultând o versiune mai masivă și mai robustă decât originalul francez - Basset Hound-ul pe care îl cunoaștem astăzi.